Radiana Iancu
Vârsta: 36 ani
Locatie: Slatina-Olt
Ocupaţie: Studentă anul IV, USAMV Bucureşti Facultatea de Management-Filiala Slatina,
e-mail: radiana34@yahoo.com
44.JPG

Credeţi că ar fi necesară înfiinţarea în judeţul Olt a unei filiale care să deruleze activităţi la nivel local cu copiii care cerşesc şi sunt exploataţi prin muncă ?

Da (2676 | 100%)
Nu ( | 0%)
Dacă doriţi să vă exprimaţi părerea dumneavoastră despre acest subiect vă rugăm să accesaţi secţiunea FORUM.

0800 821 218

(gratuit) Centrul de Coordonare şi Informare privind situaţia copiilor străzii şi a tinerilor care consumă droguri

Pagina Nr.1.

BUN VENIT TUTUROR !   

"PRIN POSTAREA ACESTUI SITE NU ADUC ACUZE NIMĂNUI ŞI NU JUDEC PE NIMENI !"

21212121.jpg
2.jpg
333333333333333333333333333.jpg
10.jpg

Nu este de competenţa mea să iau decizii privind situaţia copiilor străzii şi nici nu încerc  să influenţez într-un fel sau altul pe cei ce accesează acest site.


Fac apel la înţelegerea şi bunătatea sufletească a dumneavoastră, cu rugămintea de a acorda câteva minute pentru a citi acest mesaj, fiindcă de atât este nevoie pentru a fi înţeleasă realitatea dureroasă a copiilor care cerşesc pe străzi şi sunt exploataţi prin muncă.

Suntem fiinţe umane, deci iubim şi suferim şi fiecare dintre noi cunoaşte semnificaţia acestor sentimente  fără de care monotonia şi-ar pune amprenta  peste existenţa noastră. Sunt două sentimente total diferite şi fireşti în acelaşi timp, dar care dau un sens vieţii mai frumos pentru unii sau mai trist pentru alţii.

Sunt atâtea transformări frumoase care au loc în jurul nostru, un exemplu fiind  oraşul nostru Slatina,  care a suferit o schimbare radicală în ultimii ani, devenind un oraş cu o imagine europeană, un oraş aproape de nerecunoscut ce a înflorit sub ochii noştri, un oraş al fântânilor şi, nu în ultimul rând, un oraş ce încântă privirea.

Însă nu tot ceea ce se întâmplă zilnic şi ceea ce pare obişnuit este şi normal. Sunt lucruri cărora nu le dăm nici o atenţie deoarece le vedem zilnic şi ne-am obişnuit cu ele, dar care sunt dureroase şi triste. Frumuseţile oraşului sunt umbrite de prezenţa copiilor străzii  care cerşesc şi sunt condamnaţi la nefericire şi mizerie. Sunt numiţi aşa pentru că nu au ce să mănânce, iar mulţi dintre ei nu au unde să se adăpostească  iar orizontul lor este supravieţuirea cu orice preţ, însă indiferenţa celor mai mulţi îi scoate pe aceşti copii din rândul oamenilor şi  îi împinge către animalitate.

Viaţa a fost cruntă cu ei şi din anumite motive au ajuns să se întreţină atât pe ei cât şi familiile lor  din cerşit sau furat. Sunt copii care nu au nici o vină că părinţii lor i-au trimis la cerşit  sau, pur şi simplu i-au gonit de acasă pentru că incomodau, considerând că astfel vor găsi soluţii pentru rezolvarea problemelor lor financiare. Aceşti copii provin din familii numeroase  cu o situaţie socio-financiară dificilă. Relaţiile din aceste familii invocă o mentalitate conform căreia copiii pot ajuta la asigurarea existenţei, iar psihic aceşti copii devin maturi şi sunt privaţi de bucuriile copilăriei.

Noi îi mai numim şi ''aurolaci''- nume cu multiplă trimitere în paradoxul realităţii  evocând o mizerie fizică, analfabetism, consum de droguri ieftine şi sunt renegaţi şi trataţi ca rebuturi ale societăţii. Sunt copii lipsiţi de afecţiune, atenţie şi înţelegere, pe care toate acestea, şi nu în ultimul rând foamea i-a aruncat în cealaltă extremă, folosindu-se de tehnica cerşitului şi a furatului, sau să câştige bani din alte activităţi precum spălatul maşinilor, încărcat şi descărcat de mărfuri şi colectare de obiecte reciclabile.

          Imposibil să trecem pe lângă ei fără ca imaginea lor să nu ni se întipărească în minte, o imagine murdară, dar mai presus de toate nu trebuie să uităm că sunt victime ale excluziunii sociale şi a abuzurilor fizice şi psihice. Trebuie să înţelegem că toate aceste neajunsuri şi obligaţii i-au marcat, schimbându-le mentalitatea şi transferându-i într-o altă latură a umanităţii, una mai greu de înţeles pentru noi şi pentru cei ce de fapt nu vor să-i înţeleagă, nutrind un sentiment de repulsie faţă de ei.

  Ei au un scop în viaţă şi anume acela de a-şi asigura existenţa, iar acest aspect prezintă un risc ridicat de abandon definitiv al familiei, si uneori al şcolii. Oferindu-le bani îi trimitem indirect pe aceşti copii la cerşit iar părinţii lor nu vor mai fi motivaţi să caute de lucru, menţinând copiii în aceeaşi stare de degradare socială şi morală care le afectează dramatic copilăria, însă, dacă nu le oferim bani, acasă vor suporta traume fizice.

 

      
COPII FĂRĂ COPILĂRIE


Sunt mici, sau poate chiar mai mari,
Dar sunt copii fără copilărie.
Se cred în mintea lor că-s cei mai tari,
Dar pentru noi, în tâlhărie.

Şi pentru ei există un început,
Un rost există pentru fiecare.
De ce să-i credem oameni de temut
Când poate s-au născut din întâmplare?

Şi întâmplarea face ca pe străzi
Să îşi trăiască a lor copilărie.
Cerşesc fiindcă sunt flămânzi,
Şi ei nu ştiu ce-nseamnă bucurie.

Nu ştiu nici cine-i Moş Crăciun
De-i oare cineva anume?
Vreun preşedinte, sau nebun
Şi care-i rostul lui pe lume?

De mici copii s-au antrenat,
Ei ştiu care-i a lor menire,
Şi visul lor s-a limitat
Decât la supravieţuire.

Autor: Radiana Iancu
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one